Scrisul este egoist?
Scrisul e o forma de comunicare la fel ca vorbitul. Dar vorbitul necesita audienta. Vorba nu merge în singurătate… ca altfel, dacă ești văzut de cineva care nu participa la respectiva comunicare… se gândește ca ai nevoie de ajutor profesionist.
Oare o fi la fel și cu scrisul? Daca scrii de unul singur (!) și nu mai citește nimeni… la ce folosește? Dar scrisul e mult mai ușor sa fie criticat. Comunicarea verbala este pe de alta parte mult mai elocventa, cu sau fără voia interlocutorului firul discuției poate fi oricând întrerupt, negat, întărit sau ignorat. Mimica face toți banii! Poți spune “nu” și ochii sa te trădeze… poți spune “nu” și sa însemne “da” si mai ales sa fie considerat ca atare.
Deci scris sau vorbit!? De câte ori nu ne-am înecat în propriile emoții. De câte ori n-am încercat sa fim sinceri și n-am reușit. Poate dacă era scris reușeam. De câte ori ne-am uitat în ochii altei persoane si cuvintele au rămas mute în fata sentimentelor. Si în loc de comunicare ne-am lăsat amăgiți cu zgomotul unor cuvinte goale… de câte ori ura sau iubirea, mania sau melancolia a rămas îngropata acolo unde nu o mai vede sau aude nimeni.
Atunci poate vorbitul este egoist… și scrisul este mai sincer. Una peste alta vorbitul are istorie mai veche ca scrisul. Asta e ca si vorba aia “ontogenia repeta filogenia”: mai întâi învățăm sa vorbim și apoi învățăm sa scriem.
“Ontogenia repeta filogenia” asta este o expresie care am reținut-o prin clasa a VI-a pe la biologie. Nu se refera fix la scris si citit… fiecare individ trece, în cursul dezvoltării sale, prin toate etapele străbătute de specie pe parcursul evoluției. Asta voiam sa spun și eu … pe parcursul dezvoltării omenirii mai întâi au vorbit și apoi au scris. Asa și noi… întâi învățăm sa mergem și apoi sa alergam.
La fel si scrisul și vorbitul: mai întâi învățam sa transmitem informații și apoi ne perfecționăm și reușim sa transmitem sentimente. De fapt aici este toata arta scrisului si vorbitului. Ambele sunt instrumente de comunicare dar au moduri diferite de a transmite informația, pentru ca se bazează pe un suport diferit de transport. In timp de dialogul se bazează pe sunet, intonație, mimica și gesturi, scrisul se bazează strict pe cuvintele așternute pe hârtie (sau alt suport) dar fără ajutorul unor factori acceleratori externi. Scrisul este mai sec mai lipsit de mijloace se bazează strict pe interpretarea cititorului si se bazează strict pe imaginația acestuia sa întregească imaginea comunicării. Singurul ajutor este un bagaj comun de cunoștințe intre cititor și scriitor. In lipsa acestuia, interpretarea este cel puțin vitregita amănunte si atmosfera dacă nu chiar greșită.
Deci… scris sau vorbit?
