Dupa film am dorit să mâncăm ceva dulce şi atunci s-a rupt filmul. Eu încerc să îmi fac un obicei să nu revin la acele magazine la care vânzătoarele nu reuşesc să ma capteze cu o amabilitate sau un tratament corect. Înainte de film mai avusesem o tentativa să mănânc un rulou cu caramel de la Cinnabon, doar ca reacţia vânzătoarei m-a îndepărtat. Cu inima îndoită şi sperând ca după film s-a schimbat tura am revenit pentru un desfăţ dulce. Nu sunt sigur dacă era alta fata ca nu i-am reţinut chipul. Dar ce am văzut acolo m-a îngrozit şi a doua oara.

Tot timpul ne plângem de politicieni şi de mizeriile celor bogaţi şi ignoranţi. Dar azi am văzut o fătucă normala, draguţă cu nu a reuşit să rupă doua cuvinte in limba engleza. Avea doua cliente cu trăsături asiatice, care ma îndoiesc ca nu vorbeau engleza şi nu a reuşit să articuleze decât cuvinte in romana. Nici măcar nu era mare filosofie, dar mărimile prăjiturii sau băuturii:  Normala, Medie şi Mare nu a reuşit să le traducă… Acum ma iertaţi, dar exista vreo scoală in care limba engleza nu e studiata măcar un an, doi? Nu ştiu cine ar fi mai vinovat patronul care a angajat o incompetenta sau draguţa aia care a trecut prin scoală ca gâsca prin apa? Nu a fost singurul lucru care m-a deranjat acolo, ca in doua minute a apărut si un tinerel îmbrăcat ca un agent de paza cu care nu am reuşit să ma înţeleg bine in limba romana. Copiii ăştia indolenţi nu cunosc sinonime nici in limba romana, darămite alta limba. Daca nu ii reciti cuvânt cu cuvânt de pe oferta din spatele lui nu reuşeşti să te faci înţeles. Nici măcar nu a reuşit să îmi explice oferta.

Pana la urma reuşesc să intru in posesia dulciurilor dorite si cu tava in mana ma îndrept spre una din cele trei mese aflate acolo pentru clienţii cofetăriei. Stupoare! Nu erau scaune disponibile… fusese unul mai strângător de le adunase de la trei mese pe toate şi după ce ca nu le folosea pe toate a zis ca ii trebuie toate…

Poate oi fi eu de vina! Deşi nu prea înţeleg cum. Am nimerit in locul greşit.

Acum cred ca totuşi ne meritam soarta. La asa tara, asa conducători, ca nu e nici o pierdere.

E o vorba: frumoasa tara este Romania, pacat ca e locuita!

Este normal să ne iertam greşelile, dar problema este ca nu totdeauna ni le asumam. Cel mai simplu este când greşim fata de noi înşine.

Daca nu ţi-a ieşit din prima ascunde orice urma ca ai fi încercat…

Am căzut cu trotineta. Dar sunt bucuros – de data asta am scapăt fără ghips! Nu e greu să mergi cu ea. Am învăţat repede. Am învăţat să ma amuz de privirile celorlaţi trecători, să ignor câinii, gropile şi babele imbecile. Mersul la munca combinat cu un pic de mişcare este chiar plăcut. Dar m-a prins flama. Oare ce se mai poate face cu acest mijloc de locomoţie? Si cum părintele nostru sfătuitor este acum internetul am cautat şi eu la alţii. Am găsit! Se poate să sari şi borduri cu ea!;) De ce nu? Am şi reuşit. Si am prins curaj. Da, am făcut 35, da, ştiu… nu mai sunt puştan. Dar nu ma simt, încă îmi umbla mintea hai hui. Nu vreau să ma maturizez… Se poate să sari şi şanţuri cu trotineta. Da, o grămadă de puştani pe Youtube fac asta. Pot să o fac şi eu! Ei, bine… GREŞIT! Sau poate trebuie să mai mai antrenez puţin. Am aterizat cam brutal după ce roata din spate s-a oprit in buza şanţului. M-au durut mâinile doua zile dar am scapăt doar cu antiinflamator, cu feşe elastice şi orteze elastice din care am o colecţie impresionanta. ;))

Amuzant pana la un punct ca de-abia am adormit de durere. Doar ca am învăţat să ma doftoricesc singur, antiinflamator, faşa elastica şi in cazuri extreme protecţiile pentru palme de la role ţin loc de atele sau ghips. Si după doua zile sunt ca nou!!! Oarecum…:))

Doar un gând nu îmi da pace: ce-ar fi fost dacă nu încercam să fac cascadorii? Pierdeam ceva? Era viata mai searbădă? Si nu pot să răspund. Revăd in minte situaţia cu mine gata de săritură şi când încerc să iau alta decizie, nu reuşesc.Oricum încerc să ma vad făcând altfel, nu reuşesc. Oare chiar suntem sortiţi să greşim. Greşeala este calculata întotdeauna? De fiecare data este o parte din mine care crede in eroare. Mintea simte probabilitatea sau posibilitatea erorii, dar de fiecare data alege să nu asculte. Posibilitatea erorii o resimţim ca teama. Dar acea teama, mintea alege să o blocheze şi astfel ne avântăm orbi spre eşec. Teama aceasta e normala, este aceeaşi care nu ne lasă să spunem prostii. Dar tocmai teama asta refulata face încercarea mai tentanta. Si atunci apare un cerc vicios, din care ieşirea este inevitabila in direcţia sortita.

Dar ce ne caracterizează viata mai mult greşelile neobservate sau iertate de ceilalţi sau reuşitele “la mustaţa” care par normale odată ce s-au întâmplat? Sa zicem ca un lucru făcut de 100 de ori corect şi o data greşit nu ne caracterizează. Corect? Greşit!!! Daca mergem pe jos si din 1000 de paşi o data călcăm strâmb, nu se pune. Daca punem asta la o alta scara iese o tragedie. Sa spunem ca acel lucru repetat de 100 sau 1000 de ori este condusul maşinii… eheee o alta poveste.

Dar dacă încerci să prinzi o musca in zbor şi 100 de încercări sunt nereuşite iar una, a 101-a încercare este reuşită, nu cumva asta este eroarea? Doar speranţa reuşitei ne tine mereu in priza şi ne pune pe jar:

-Da, eu POT să fac asta!

-Oare?

Deci cum va spuneam exista metrouri şi jafuri de-alea vechi… pictate cu grafiti. Sunt curios, care o fi istoria picturilor?! Am încercat şi eu să îmi omor cum pot mai bine timpul îndelungat petrecut in subteran zilnic şi, prima distracţie a devenit, evident, studierea figurilor celorlalţi oameni… Atâtea figuri interesante! Cat timp nu eşti prea insistent, nu eşti băgat in seama, şi reciproca e valabila. A doua distracţie, mai puţin invaziva, a fost ascultatul de muzica la MP3. Sau cel puţin, am încercat, pentru ca in WC e un zgomot infernal, ca se merge cu toate geamurile deschise. Parca ar fi o hala industriala de pe vremea comuniştilor unde eşti pus la munca silnică fără antifoane într-o temperatura sufocanta şi o mizerie ciudata şi eşti ameninţat: munca sau puşcăria. Si culmea (!) oamenii merg de buna voie in metroul asta infect, cu bari unsuroase şi linoleu mizerabil… chiar şi eu, şi mai dam şi bani pentru asta. :D

Deci o data ce privitul la figurile oamenilor a devenit plictisitor am încercat să ascult muzica la căşti. Misiune imposibila. Daca nu se termina bateria in singurul moment de liniştite într-o staţie, este un zgomot atât de insistent de Madona suna ca Metallica. De fapt cine a proiectat metroul era cu siguranţă fan heavy metal… şi cu siguranţa asculta totul la maxim. E ca şi cum ai trage cu o arma in spaţiu închis. Ma gândeam serios să mii caut nişte căşti mai sofisticate ce anulează zgomotul ambiant. M-am lăsat repede păgubaş – preţul este prohibitiv… peste 100 de euro cele mai ieftine. Cineva mi-a sugerat nişte dopuri de urechi. Nu pare rea ideea!

Intre timp lipsa de ocupaţie da idei năstruşnice…

Si cum n-am mai făcut sport cam de multişor iar vecinii mei „cumsecade” mi-au spart iar rotile de la bicicleta, am inventat altceva. :) Mi-am luat trotineta! =))

Daca la 28 de ani m-am suit pentru prima oara pe role si am fost „infectat” definitiv acum, la 35, m-am suit pentru prima data pe trotineta. Inca nu ştiu dacă încerc să impresionez pe cineva sau chiar pe mine însumi, dar senzaţia e grozava. Am mers şi la serviciu „calare”. Are un singur impediment, acelaşi ca la mersul pe role şi bicicleta, şi anume ca ajungi cam transpirat, si asa înfierbântat nu prea e o imagine office. Dar trotineta poate fi pliata din trei mişcări şi poti sa o iei in metrou. Deci un pic de sport şi drum prin Bucureşti. O baba mi-a zis ca sunt idiot ca de-aia merg la vârsta asta pe trotineta. Ma luasem de javra ei ca nu o ţinuse cum trebuie şi ma lătrase pana s-a asmuţit la mine un dulău maidanez. Am ezitat să o mai iau prin parc. Din păcate asta este un exemplu de cultura tipica a poporului nostru. Daca încerci să ieşi puţin din limitele „normale” eşti idiot. Da eşti idiot dacă încerci să mergi pe bicicleta, pe role, pe trotineta sau orice altceva ce poate duce la reducerea poluării şi poţi face un pic de mişcare. Mentalitatea noastră ne-adus aici şi ne îngroapă in continuare într-o peşteră întunecată de ignoranta şi proasta creştere, ce să mai vorbim de incultura şi politicieni…

Zâmbiţi, mâine poate nu va fi mai rău! Drum bun tuturor!

Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a târgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpânitorului cetăţii şi glăsui: „ Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Cel mai bun mod de a iţi conduce viata este sa faci planuri în avans. Nu poţi lăsa toate lucrurile sa meargă de la sine ca nu e productiv… şi oricum când ne organizam pare ca suntem noi în control şi nu ca viata ne conduce.

Un bun prieten spunea ca nu se simte bine dacă nu are una doua săptămâni planificate dinainte şi se gândeşte deja pentru următoarele doua! Asta da organizare – defect tipic german. Pentru mine, asta e un ideal… cam greu de atins, dar eu încerc mereu.

Planificarea este cheia succesului. Planificarea este un fel de mini-prezicere a viitorului. Este de fapt aplicarea experientelor personale in a cuantifica desfăşurarea unor evenimente care ne interesează.

Exemplu: sa ziceam ca vrem sa planificam o ieşire în parc – nimic mai simplu: trebuie verificat numărul de participanţi, stabilita locaţia şi echipamentul. Toate elementele  enumerate sunt variabilele: luate separat nu prezintă variaţii dar împreună încep sa acuze nuanţe şi afinităţi. Adică, dacă exista mai multe locaţii posibile, atunci o anume locaţie poate sa dicteze o parte din echipament, de asemeni participanţii pot avea preferinţe asupra echipamentului şi a locaţiei de desfăşurare. Apare deci, din legarea variabilelor, o condiţionare reciproca a întregului sistem. Arta este sa acţionăm asupra acelor legături care pot translata întregul în zona dorită.

Aici intervine experienta anterioara; succesul planificării este dat de numărul şi acurateţea variabilelor identificate şi de dibăcia arătată în negocierea diverselor legături intre acestea. De exemplu ştim ca un copil se lasă influenţat de o dulciuri: “dacă mergem în parcul cutare iţi iau o îngheţată”. Nu înseamnă ca se lasă corupt asa de uşor, doar ca mersul în acel loca care ii era, poate, indiferent şi cu îngheţata promisa face un compromis acceptabil.

Si acum, ca am ajuns la compromis, sa detaliem puţin. Negocierea este finalizata de atingerea unui compromis acceptat de ambele parţi participante. Doar ca unele negocieri sunt instabile şi de aceea au fost inventate contracte şi legi. Oamenii se schimba, uneori insesizabil, dar asta îşi pune amprenta asupra comportamentului. Din diverse motive (moda, plictiseala, rutina, câştigul prea uşor, sau prea greu) reacţia la stimuli cunoscuţi se modifica şi astfel anumite aranjamente nu mai sunt la fel de bine privite ca la început. Se cere un exemplu: iată un contract simplu – o femeie la cumpărături de … pantofi. Noi, bărbaţii suntem victime inofensive prinse în vâltoarea momentului:

“Iţi plac ăştia? Nu au botul prea lung? Nu sunt prea roşii? Aia sunt grozavi dar nu au mărimea mea, pe ăştia nu am la ce sa ii asortez.” Ce sa faci dacă spui da… eşti mâncat, dacă spui nu … aşişderea. Negocierea e dura si de durata.[...] La un moment dat compromisul e atins! Se face tranzactia toata lumea multumita: bugetul a fost depasit, cumparatoarea si vanzatorul multumiti deopotriva. Ajungem acasa si ceva s-a schimbat (!) pantofii nu mai sunt asa de frumosi ca in magazin, se instaeaza criza, deziluzia si panica, nu sunt frumosi!!! De ce naiba i-am luat! Si am mai dat si o gramada de bani pe ei. (Atentie toate aceste lucruri sunt fictiune sau cel putin sunt inspirate din viata unei vedete de serial siropos care a decedat prematur acum multi ani…) Dar ce s-a intamplat? Motivele sunt diverse si de fapt nu au nici o legatura cu realitatea, poate lumina e diferita, poate picioarele s-au umflat?!

Cert este ca a intervenit o translaţie a întregului sistem de variabile care a stricat echilibrul compromisului! Aici este problema, sistemul de legături dintre variabile a  suferit o modificare, iar negocierea trebuie sa fie din nou reluata.

Dar sa revenim la planificare: ne poate ajuta sa vedem în viitor? Mi-a plăcut un citat din Matrix, care este trecut ca titlu al monologului de fata. Recunosc ca este puţin scos din context dar sensul este pe deplin păstrat. Nu putem vedea (în viitor) mai departe de alegerile pe care nu le înţelegem. Adică nu nu putem planifica o desfăşurare de evenimente dacă nu am înţeles pe deplin fenomenul şi, mai ales, dacă nu ne-am asumat răspunderea pentru lucrurile ce au sa decurgă din acţiunile noastre.

Dar cum lucrurile au tendinţa sa meargă din prost în mai prost, singura alegere ce ne rămâne la dispoziţie este sa planificam soluţii de reparare a lucrurilor care pot merge prost. Aplicând regula încă o data, repararea lucrurilor care merg prost, poate de asemenea, sa fie un dezastru. Asa ca, ce ne rămâne, este sa eliminam,  pe cat posibil, variabilele nesigure.

Singurul mod în care putem sa evitam legile lui Murphy este sa ne lăsam purtaţi de ele:

“Atâta timp cat nu îţi pasa unde eşti, nu te poţi rătăci”.

Adică planificarea nu trebuie sa fie o încercare de schimbare a viitorului, ci doar o modalitate de a ii da substanţa şi de a îl menţine într-o zona cunoscuta, în care experientele personale ne pot ajuta la luarea deciziilor.

Asa deci, spor la planificări şi nu încercaţi sa schimbaţi viitorul, ca este nerecunoscător se întoarce împotriva voastră!

Prima ora e biologia. Profesoara se chinuie de zor. Elevii nu sunt receptivi. Ies la tabla. T ca de obicei, din spate, face pe deşteptul. Eu spun “E enervant!”, profa’  îmi tine isonul.

A doua ora un prof, de fapt de rusa, tine ora de geografie. Pune note fără sa se uite la elevi si fără ascultare, pe motiv ca nu sunt. Eu protestez in mine.

Biologia seamănă cu a IX-a cu mine ieşind la tabla; mai târziu mi-am amintit, era şi M, se lauda ca el e mai înalt şi a sărit sa vadă dacă atinge cu capul tavanul într-un hol spre clasa.

Da, 1933 … nu prea s-au schimbat multe, nu?

Poarta-te asa cum ai vrea sa fii și curând vei fi asa cum te porți.

- Dr. George Crane

Totul in viata este negociere, cand stabilim un program de vacanta, cand alegem produsele de pe raft din supermarket, o mica barfa cu prietenii. Nu trebuie sa fie o suma de bani ca sa fie o negociere.

Altfel spus ar fi bine sa ne putem minți singuri. Deși nu e prea ușor. Dar ne putem propune…

Sunt dezamăgit, asta este primul ghips non-sport. Ordinea ghipsurilor a fost cam asa:

1. baschet – glezna dreapta – fractura(fisura) de maleola
2. role – genunchiul stâng – entorsa
3. role din nou – încheietura mâinii drepte – entorsa uşoară
4. escalada, sac de box – cot mana stângă – epicondilită
5. patent + şurub – încheietura mâinii drepte – tendinita

Chiar este în afara regulii. Hm… patent – sunt dezamăgit. Nimic spectaculos!!! De fapt, asta este povestea mea din ultima vreme. Nu am mai făcut nimic spectaculos, interesant, am uitat sa ma distrez, mai rău, am uitat cum e sa te distrezi… iarna asta posomorâtă m-a doborât. De când s-a stricat vremea şi n-am mai putut scoate bicicleta, n-am mai făcut mişcare mai deloc. Si asta a început sa se simtă.

Din lista de sporturi (!) de mai sus lipseşte bicicleta. Din toate sporturile indragite de mine, se pare, bicicleta este cel mai puţin dăunătoare. Si cred ca observaţia e pertinenta. Prin comparaţie cu mersul pe role, în primul rând, diferă mărimea rotii, ceea ce este relevant la mici obstacole. La o roata, după părerea mea, mărimea obstacolului care pune probleme este direct proporţională cu raza rotii. Dar mai sunt şi alte diferenţe intre cele doua:

Pro bicicleta

• poziţia la bicicleta este mult mai comoda, la urma urmei stai aşezat pe sa
• nu ai nimic legat iremediabil de picioare, poţi intre anumite limite, sa te salvezi punând picioarele jos.
• exista în cazul bicicletei o frână, care nu strica aspectul şi este chiar foarte eficienta.
• se poate face offroad, nu eşti limitat la asfalt
• se pot sari mult mai interesant bordurile :D
• poţi sa ai far şi stop, se poate prelungi plimbarea şi pe seara târziu
• ai şi claxon…
• se pot atinge viteze mai mari
• poţi pleca “calare” direct de acasă – deşi aici e uşor discutabil – dar e mai uşor sa mergi pe sosea.

Pro role

• în primul rând câştigi la aspect – rolele sunt mai “cool”
• apoi e diferenţa de senzaţie, adrenalina nu se compara cu mersul pe bicicleta.
• consumul de calorii e evident mai mare
• nu ai interdicţie în anumite parcuri
• poţi sa le iei în rucsac şi sa le arunci în portbagaj şi le ai uşor la dispoziţie
• nu în ultimul rând diferenţa de preţ e net în favoarea rolelor

Deja ma vedeam în parc… vrabia mălai visează! După cum va spuneam la început acum sunt în ghips, fără nici o speranţă sa ajung prea curând la mişcare nici în aer liber, nici la sala.

Ultimul ghips e, pe departe, un disconfort major. Eu sunt dreptaci şi acum am chiar mana dreapta imobilizata. Sunt prinse în ghips şi încheietura şi palma, rămânând libere doar vârfurile degetelor şi degetul mare. Diagnosticul este tendinita exterioara antebraţ drept.

Mai ciudat e chiar modul în care a apărut: prima manifestare a fost sâmbătă dimineaţa când m-am trezit pe la 6 şi nu îmi mai găseam locul. Când m-am dezmeticit mi-am dat seama ca doare cam ciudat, asa, a ghips… deh am deja experienţă! M-am îmbrăcat şi direct la Floreasca, unde am observat cu uimire ca aveam cont, deja! Pe la 7.35 aveam deja ghipsul la mana… pentru 14 zile!!!

Partea cea mai caraghioasa parte e ca vineri seara nu aveam absolut nimic. Vorba ceea mâncat bine, băut bine, dimineaţa sculat mort… De apreciat este doar un mic concediu neprogramat, ca de odihna oricum aveam nevoie.

Deci primul ghips non sport… :( Singura cauza plauzibila este un patent pe care l-am folosit pentru a strânge  2-3 şuruburi – e adevărat într-o poziţie cam incomoda şi într-un mod foarte energic. Da, dar un biet patent?! Accident de munca!?!  Miroase a novice, trebuie sa las pe cei destoinici sa muncească…

Așadar votati-ma fratilor, cu mic, cu mare,

Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

Cu sinceritate,

Ghimpe

Stimate Alegator, Duminica, 6 Decembrie 2009 este o zi istorica pentru Romania. Este ziua cand partidul nostru, ca parte integranta din coalitia impotriva tiranului, va inlocui regimul Basescu. Va chem sa fiti prezenti la urne, alaturi de intreaga familie, in duminica cea mai importanta. Ati aflat deja, desigur, de la televiziune si din presa, ca Partidul Social Democrat si-a asigurat sustinerea totala a Partidului National Liberal. Prin negocieri competente cu acestia, grupul nostru de negociatori a reusit sa formeze un Program de guvernare Anti-Basescu, astfel incat tara sa fie condusa cu pricepere, cu grija fata de avutia nationala si – de ce nu – cu dragoste fata de oamenii care ne-au fost alaturi. Va asigur si pe aceasta cale ca partidul nostru, va implementa imediat ce conditiile vor fi propice, Programul Social Democrat impotriva acestui tiran numit Basescu!

tatuca si nepotul debil Dupa cum afirma si Presedintele nostru de Onoare, domnul Ion Iliescu, imi doresc ca acest mandat sa fie unul al linistii, al impacarii tuturor oamenilor din tara noastra, a adevaratului consens care sa-i uneasca pe Romani in normalitate. Imi doresc – si asa sa ma ajute Dumnezeu sa reusesc! – sa duc mai departe stafeta celui mai competent Presedinte care a condus Romania, domnul Ion Iliescu. Ne-am saturat de atata scandal! Ne-am saturat de atata vrajba! Este momentul sa conducem Romanii, cu Romani, pentru Romani. Romanii merita un Presedinte Competent! Romanii merita un Presedinte al unei Singure Romanii, care sa uneasca, nu sa se amestece in treburile reprezentantilor poporului! Si cu voia si, de ce nu, cu votul dumneavoastra, eu voi fi acela.

De asemenea, va promit ca vom incerca sa desfacem ceea ce e de desfacut din ‘opera’ fostului presedinte. Putem accepta mai putini parlamentari dar orice ar zice orisicine, nu putem accepta un Parlament cu o singura camera. Neintelegerile invocate dintre camere si drumul greoi al legilor sunt exagerari lipsite de rezonabilitate, care nu tin cont de interesul nostru national. Negociem cu partenerii nostri de guvernare o lista de nume foarte competente pentru functiile de ministrii, astfel incat sa ne apucam de treaba imediat, chiar in cazul in care nu vom ajunge la o intelegere clara privind rolul efectiv al domnului primar Klaus Iohannis. Si, slava Domnului, va asigur ca in partidul nostru nu ducem lipsa de competente!

Stimate domn/doamna, Haideti impreuna cu noi ca sa infrangem dictatura crancena a lui Traian Basescu! Haideti ca impreuna sa creeam O Singura Romanie! Haideti sa dam mandrei noastre Romanii Presedintele care-l merita! Asa sa-mi ajute Dumnezeu!Cu sinceritate, Mircea Geoana www.mirceageoana.ro

1. Cauta principii care nu iți aparțin dar ți se potrivesc
2. Aplica principiul împrumutat
3. Definește-ți un (nou) principiu propriu
4. Convinge-te pe tine de adevărul lui
5. Aplica principiul definit
6. Convinge-i și pe alții sa îl aplice
7. Încalcă-ți acel principiu
8. Mergi la punctul 3 și definește unul nou
9. Folosește-te de cei ce iți aplica principiile.
10. Dezbară-te de cei care iți încalcă principiile! Felicitări, dacă ai ajuns la acest punct, ești politician…

1. Sa te sicaneze un taximetrist
2. Sa te depaseasca o basculanta
3. Sa nu ai pista de biciclete
4. Pista de biciclete traverseaza intersectia in trei miscari = trei semafoare
5. Sa depasesti masinile aflate pe pista de biciclete
6. Sa iti spuna un bodyguard BGS (Bataus de Garda Stupid) ca nu ai voie cu bicicleta in parc
7. Sa iti sara 10 babe in fata pe pista de biciclete
8. Sa te alerge 2, 3, 5 sau 10 caini
9. Sa te muste un caine
10. Sa musti un caine de nervi…