Isterie electorala II
Dec 1st, 2009 by ghimpe
Am primit următorul mesaj nedorit pe mail-ul personal. Am primit spam, spam electoral, e a doua oara. Si sunt indignat profund. Dupa ce ca nu avem pe cine vota, politicienii nostri fac absolut orice pentru a ne spulbera si ultima fărîmă de rabdare.
Așadar votati-ma fratilor, cu mic, cu mare,
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
Cu sinceritate,
Ghimpe
|
Stimate Alegator,
Duminica, 6 Decembrie 2009 este o zi istorica pentru Romania. Este ziua cand partidul nostru, ca parte integranta din coalitia impotriva tiranului, va inlocui regimul Basescu. Va chem sa fiti prezenti la urne, alaturi de intreaga familie, in duminica cea mai importanta. Ati aflat deja, desigur, de la televiziune si din presa, ca Partidul Social Democrat si-a asigurat sustinerea totala a Partidului National Liberal. Prin negocieri competente cu acestia, grupul nostru de negociatori a reusit sa formeze un Program de guvernare Anti-Basescu, astfel incat tara sa fie condusa cu pricepere, cu grija fata de avutia nationala si – de ce nu – cu dragoste fata de oamenii care ne-au fost alaturi. Va asigur si pe aceasta cale ca partidul nostru, va implementa imediat ce conditiile vor fi propice, Programul Social Democrat impotriva acestui tiran numit Basescu! |
||
|
||
| De asemenea, va promit ca vom incerca sa desfacem ceea ce e de desfacut din ‘opera’ fostului presedinte. Putem accepta mai putini parlamentari dar orice ar zice orisicine, nu putem accepta un Parlament cu o singura camera. Neintelegerile invocate dintre camere si drumul greoi al legilor sunt exagerari lipsite de rezonabilitate, care nu tin cont de interesul nostru national. Negociem cu partenerii nostri de guvernare o lista de nume foarte competente pentru functiile de ministrii, astfel incat sa ne apucam de treaba imediat, chiar in cazul in care nu vom ajunge la o intelegere clara privind rolul efectiv al domnului primar Klaus Iohannis. Si, slava Domnului, va asigur ca in partidul nostru nu ducem lipsa de competente! | ||
| Stimate domn/doamna, Haideti impreuna cu noi ca sa infrangem dictatura crancena a lui Traian Basescu! Haideti ca impreuna sa creeam O Singura Romanie! Haideti sa dam mandrei noastre Romanii Presedintele care-l merita! Asa sa-mi ajute Dumnezeu!Cu sinceritate, Mircea Geoana |
Principiul … principiilor
Oct 1st, 2009 by ghimpe
10 pași pentru o viata cu regulile clare :D
- Cauta principii care nu iți aparțin dar ți se potrivesc
- Aplica principiul împrumutat
- Definește-ți un (nou) principiu propriu
- Convinge-te pe tine de adevărul lui
- Aplica principiul definit
- Convinge-i și pe alții sa îl aplice
- Încalcă-ți acel principiu
- Mergi la punctul 3 și definește unul nou
- Folosește-te de cei ce iți aplica principiile.
- Dezbară-te de cei care iți încalcă principiile! Felicitări, dacă ai ajuns la acest punct, ești politician…
cu bicicleta prin Bucuresti: sport … de la extrem la nevroza
Sep 20th, 2009 by ghimpe
Zece lucruri ce te pot impiedica sa ai o plimbare agreabila prin Bucuresti cu bicicleta:
- Sa te sicaneze un taximetrist
- Sa te depaseasca o basculanta
- Sa nu ai pista de biciclete
- Pista de biciclete traverseaza intersectia in trei miscari = trei semafoare
- Sa depasesti masinile aflate pe pista de biciclete
- Sa iti spuna un bodyguard BGS (Bataus de Garda Stupid) ca nu ai voie cu bicicleta in parc
- Sa iti sara 10 babe in fata pe pista de biciclete
- Sa te alerge 2, 3, 5 sau 10 caini
- Sa te muste un caine
- Sa musti un caine de nervi…
Prietenii vin si pleaca
Sep 9th, 2009 by ghimpe
Am primit un mail cu maxime si învățături de viata mai mult sau mai puțin fascinante (a se citi sforăitoare). :D
Primesc multe mail-uri. Unele frumoase, altele grele, unele urgente, altele fade. Acesta nu era de nici un fel, era un mail de pierdut timpul. Intitulat foarte generos maxime pentru viata. Am remarcat o fraza: Prietenii vin si pleacă, dușmanii rămân. Este destul de grav spusa. Eu sunt de acord doar cu prima parte.
De fapt aici ma simt vizat. Am o ușoară senzație ca m-am mai depărtat de prieteni. Motive as găsi eu multe: distanta, timpul, munca… de fapt motivele sunt doar scuze puerile. Nu vreau sa ma scuz. Asa este viata. Nu poți câștiga mereu.
Daca am reprezenta firul vieții fiecăruia ca un fir ce se deapănă într-un spațiu fluid (nu trebuie sa fie linie dreapta nu trebuie sa fie cerc, de fapt eu il vad ca o linie sinuoasa, mai groasa sau mai subțire in depinzând de întâmplările si trăirile persoanei). Toate liniile pleacă de undeva, au un capăt bine definit, cu destinul legat de originea sa, si in drumul lor se intersectează, se unesc unele cu altele, merg împreună, se despart. Unele se întrerup brusc, altele merg singure si triste. Fiecare linie cu destinul ei. Fiecare fir are începutul legat de un altul si în drumul sau suferă transformări si modificări de direcție.
Intersecțiile intre linii eu le vad ca fiind acele momente in care destinele a doi oameni se întâlnesc si fiecare dintre cei doi aduce o schimbare in viata celuilalt. Interacțiunea intre oameni este cel mai important factor al comunității. Tocmai aceste întâlniri ale liniei vieții fac ca aceasta sa capete sens si stabilitate. Rezultatul este o rețea de legături. Ceea ce face ca suma vieților noastre si ale cunoscuților noștri sa arate ca o pânza de păianjen – o rețea de fire care se susțin reciproc.
Prietenii sunt fire care merg împreună si trădează o apropiere de idei si acțiuni. Exista fire care sunt la fel dar nu se întâlnesc niciodată. Exista fire care se întâlnesc dar fiecare merge in alt sens. Legăturile intre ele sunt mai puternice sau mai slabe. De fapt punctul de legătura – prietenia în speță, poate fi înțeleasă ca un punct si uneori acest punct se poate transforma la rândul lui intr-un fir, rezistent sau nu. Acest fir poate influența apropierea firelor vieții celor doi sau se poate rupe si prietenia se destramă.
Legătura depinde de direcția de mers data de ansamblul tuturor legăturilor. Comuniunea de idei intre prieteni da tot farmecul si întărește legătura. Fiecare are ideile așezate in timp si in spațiu. Sincronizarea cu alte persoane da senzația de apartenență la grup si spațiu. Daca sincronizarea se pierde se pierde si interesul si astfel se pierde si legătura.
Relația cu prietenii este ca un ghiveci cu flori. Este frumoasa atâta timp cât este îngrijită. Altfel pălește și se usucă.
Așadar nu uitați sa udați florile! Asa o sa avem viata mai frumoasa!
ce, n-ajunge?
Sep 8th, 2009 by ghimpe
Echilibrul
Sep 3rd, 2009 by ghimpe
Echilibrul
Patinam prin Herăstrău si m-a prin flama… am luat-o la vale. Parcul era aproape gol pentru ca era seara și m-am lăsat purtat de gravitație. Liniște, calm… doar fâșâitul ușor al vântului la urechi! Bineînțeles ca la finalul coborârii când aveam viteza maxima am găsit un grup compact de rolări opriți în mijlocul drumului… prea târziu ca sa mai pot frâna. Am scăpat la limita, aproape una cu pământul pentru a putea sa ma încadrez in umilul spațiu rămas. M-am ales doar cu o remarca: “Pe burtă, băăăi, pe burtă!…”.
Ce este echilibrul? De ce stam în picioare? Cum stam drepți? Vorba ‘ceea sa stam strâmb și sa judecam drept… Cum ne păstram echilibrul fizic și emoțional?
Informația
Fiecare alege din întâmplările de zi cu zi acele experiențe care ii sunt de folos. Relațiile dintre oameni sunt punerea in comun a ceea ce le prisosește fiecăruia și căutarea la ceilalți a ceea ce lor le lipsește. Pe asta se bazează manipularea. Cu totii manipulam in mai mare sau mai mica măsura conștient sau inconștient. Hai sa luam un exemplu simplu: hai la o bere. Motivul este ascuns si in comun de acord intre cei (minim) doi participanți la propunere. De fapt se dorește un moment de relaxare. Berea este doar un motiv. Rezultatul este o discuție mai mult sau mai puțin importanta. Câteodată berea este motivul. Câteodată discuția este importanta… depinde la fiecare dintre participanții la aceasta alegere. Sa presupunem ca eu am chef sa ma relaxez, un coleg are chef de vorba si altul simte nevoia unui pahar de bere rece. Si am ieșit cu totii si ne-am simțit o seara grozav. Fiecare si-a atins motivul principal si cel secundar declarat. De fapt fiecare din cei trei a folosit o mica manipulare. Manipularea se bazează pe zvonuri. Sau pe impresii parțiale dezvoltate artificial in direcții secundare.
Reacția
Reacțiile noastre sunt diverse la stimulii primiți. Fiecare reacționează diferit la aproximativ aceleași informații. Filtrul personal modifica informația primita si o alterează pentru a se mula pe formatul intern personalizat. De aici apare si expresia defect profesional. Hai sa luam un mic exemplu: o domnișoară draguță se întoarce si zâmbește. In funcție de profesie, vârstă, sex si dispoziție, informația poate fi analizata muult diferit: un tânăr ar observa frumusețea zâmbetului, o tânără ar remarca culoarea rujului, un dentist o pata mai închisă pe molar, un chirurg plastician ar observa o ușoare asimetrie, un ORL-ist ușoară deviație de sept nazal, un bărbat in vârsta a doua ar observa strălucirea tinereții. Si exemplele pot continua. Exista totuși un răspuns tipic, o medie obișnuita, naturala, astfel incat sa putem sa ne încadrăm într-un tipar. De obicei asta se întâmplă la stimuli simpli dar puternici, informații primare cu răspuns abrupt: frig-ger, cald-canicula, miros înțepător, etc. Dar plecând de la informațiile primare nefiltrate pe măsură ce informațiile mai complexe se aduna ele se amesteca amprenta personala se vede. De aici si diversitatea răspunsurilor.
Fascinant este echilibrul intre reacțiile învățate (ușor impuse de media generala) si cele personale dezvoltate. Un zâmbet este interpretat mai întâi ca un zâmbet si informația cuprinsa de acesta si apoi informațiile secundare impuse de “deformațiile profesionale”. Echilibrul poate fi alterat apoi si chiar se poate invata eliminarea raspunsurilor naturale(poker face). Daca adaugăm aici si alterarea informației inițiale prin manipularea in folos propriu echilibrul este cu adevărat spectaculos.
Rezistenta:
Din punct de vedere fizic un corp este in echilibru cand isi păstrează starea (de miscare sau nu, si depinde mult de punctul de reper ales). Un corp asupra căruia se acționează cu o forță F opune rezistenta cu o forță egala in valoare dar opusa ca sens. Simplist vorbind aste este regula de baza pentru echilibru.
Oamenii sunt refractari la schimbare – este o afirmație corecta bazata total pe principiul echilibrului. La fel si in plan emoțional, este necesar un timp de acomodare la noul stimul pentru ca forța de reacție (egala in modul si de sens contrar) sa poată fi învinsă si astfel noul stimul acceptat.
Dar echilibrul poate fi privit si dinamic. Mișcarea uniforma poate si ea privita ca echilibru. De exemplu patinatul pe role. Daca trec pe langa tine la 40-50 cm cu o viteza de 20 km pe ora si cu o masa de (minim) 85 de kg – crezi ca nu sunt in echilibru? Ehee !!!! si inca cum! Si inca cum!!! Da! tot farmecul echilibrului trebuie sa fie in partea dinamica, in care informațiile utile nu se schimba dar cele neimportante se schimba cu o rata cunoscuta astfel inat nu exista urma de plictis si monotonie, dar nici rezistenta la schimbare…
Ruperea barierelor:
E adevarat ca schimbarile majore trebuiesc operate fortat…
Deci viteza pe roti si atenție la pietricele, câini cu și fără lesa si copii care nu știu sa meargă bine!!! Ca sa nu operam schimbări majore la viteza prea mare…
Umor cazon – un ochi rade, unul plange
Sep 1st, 2009 by ghimpe
In armata, caporalul in fata soldatilor:
- Cine a facut conservatorul, un pas in fata!
2 sfrijiti ies in fata. Caporalul:
- Haideti sa caram pianul comandantului!
***
A venit … a venit toamna
Aug 31st, 2009 by ghimpe
oul sau gaina?
Aug 18th, 2009 by ghimpe
Oul sau găina?
Voi care ați prefera sa fi fost primul?! Mai ușor ar fi fost sa fie oul primul și totul e aranjat, din ou iese găina și gata ciclul, totul se reduce la problema anterioara. Da, dar cine a făcut oul? Dar cum ontogenia respecta filogenia (concept amintit într-un post anterior) eu cred ca totuși oul a fost primul. Mai greu e sa ne imaginam, dacă totuși oul a fost primul, cine l-a clocit? Si mai apoi cine a avut grija de pui… hm, ce trist, dacă oul a fost primul rezulta ca prima găina a fost orfana, neajutorata într-un mediu ostil! Greu! Tare greu! Mergând și mai înainte oul practic nu a fost ou ci diviziunea unei celule, care a dus la formarea oului. De fapt nu suntem cu toții niște protozoare evoluate!? Si asta o vedem în fiecare zi, în oraș, pe trotuar, în piața, în supermarket, în autobuz, în trafic… Zilnic avem de a face cu o grămadă de specimene de protozoare… mai mult sau mai puțin evoluate.
Dar poate ne tragem din plante si nu din protozoare… și atunci și mai multe lucruri din jurul nostru se explica. Din niște plante cu oua! =)) Ha ha, nu merge! Mai degrabă din animale. Pare mai normal… de fapt dacă am merge prin orașul (jungla) într-o zi obișnuita tot regnul ne trece prin fata ochilor: de la insecte, furnicuțe, albinuțe și trântori, șerpi, cu sau fără venin, pești (!), șobolani și arici, gazele, lei, ciori, papagali, vulpi și corbi și alți președinți! Noroc ca jungla e în concediu și e prea cald sa iasă toți la vânat!
Dar cum am ajuns oameni e alta poveste. Intenția e buna, dar a fost pervertita. Omul este o idee buna în sine, un animal evoluat. Aplicarea ei are mici defecte. Revoluțiile sunt gândite de idealiști, înfăptuite de extremiști și de pe urma lor profita oportuniștii. Asa și cu OMUL, ideea de baza este buna, dar a fost alterata înainte de ducerea ei la bun sfârșit și acum este speculata în diverse moduri. Politica asta! Cred ca politicienii se trag din țânțari sau vampiri, dar si-au tras armura și față comerciala!
De fapt problema se pune în loc de oul sau găina – omul sau politicianul!
Chiar asa, cine a aparut primul: omul sau politicianul din el?
brute force
Aug 17th, 2009 by ghimpe
CONVERSAȚIE RADIO ÎN OCEAN
Asta e o transcripție a unei convorbiri radio reale intre un vas din Armata Statelor Unite și autoritățile canadiene de coasta din Newfoundland în octombrie 1995.
Americanii : Va rugam, schimbați direcția voastră cu 15 grade la nord cu motivul de a evita ciocnirea.
Canadienii : Recomandam ca DV sa schimbați direcția VOASTRĂ cu 15 grade la sud ca sa evitam ciocnirea.
Americanii : Aici căpitanul vasului Armatei SUA. Repet: schimbați direcția.
Canadienii : Nu, repetam: voi trebuie sa schimbați direcția.
Americanii : AICI SUNTEM PORTAVIONUL ABRHAM LINCOLN , AL DOILEA VAS ÎN DIMENSIUNI AL FLOTEI STATELOR UNITE ALE AMERICII ÎN OCEANUL ATLANTIC. NE ÎNSOȚESC TREI DISTRUGĂTOARE, TREI CRUCISATOARE SI NUMEROASE VASE DE SPRIJIN. CER CA DV. SA VA SCHIMBAȚI DIRECȚIA CU 15 GRADE LA NORD, SAU VOM LUA MĂSURI PENTRU A GARANTA SECURITATEA ACESTUI VAS.
Canadienii : Noi suntem un far. Voi hotariti.
nimic nu este urgent!
Aug 10th, 2009 by ghimpe
Nimic nu este urgent.
Toate lucrurile suporta amânare. Asa precum toate lucrurile se rezolva în ultima clipa. Caci dacă n-ar fi ultima clipa nimic nu s-ar rezolva.
Da… e un pic pe dos. Dar eu cred în amândouă deopotriva. Doar jocul dintre ele face lucrurile mai interesante. Caci altfel ne-am plictisi. Ne-am plictisi îngrozitor.
Dar ultima clipa este mereu pusa arbitrar. Este o chestie care am observat-o la inginerie. Toate (TOATE) metodele de calcul ingineresc au la un moment dat o variabila aleasa arbitrar. Ceva izvorât din cutuma sau dintr-o obișnuinta obscura legata de un alt eveniment complet independent. De exemplu avem de calculat o un circuit oscilant si la un moment dat trebuie sa alegem o rezistenta care va da calculul restului de piese. Si acea rezistenta se alege arbitrar – de exemplu 1 Ohm sau 100 de Ohmi pentru ca e o valoare uzuala. Sau asa a ales cel care a făcut primul acel circuit…
Asa si aici. Exista întotdeauna un moment decisiv ales arbitrar de alții. Si bine înțeles acel moment arbitrar iți poate hotărâ viata. Dar e arbitrar. Hai sa luam un exemplu: examen de admitere pe 15 iulie. Va mai aduceți aminte? Admiterea la liceu, sau cea la facultate sau la orice alt examen… tensiune, stres, emoții, încredere, teama, curiozitate. Dar examenul când a fost stabilit, data era doar o cifra pe hârtie… nimic deosebit – o data arbitrara. NOI o facem implacabila, ii dam importanta pana la disperare. Si dacă nu iese din prima e grav? E greu, dar nu imposibil. E greu sa fii învins. Nu ne place nici unuia. De fapt mereu lupta contează nu rezultatul. Rezultatele încep sa se adune când munca depusa este pe măsura așteptărilor. E adevărat, mai sunt excepții, unora le merge din prima alții trebuie sa se chinuie mai mult. Dar acest termen limita implacabil este totuși arbitrar.
Nimic nu este urgent! Asa este. Nevoie de termene avem, asta e clar. Ca altfel ar fi toate la voia întâmplării, dar nu este nici o disperare dacă se mai modifica.
Cand ma gândesc la serviciu, îmi vine chiar sa rad. Cum? Când eu zilnic ma bat cu timpul mai rău decât cu orice altceva!? Cum pot eu sa îmi neg trăirile si cateodata chinul! Poate ca nu cred în totalitate, as vrea sa cred asta. In fiecare zi îmi stabilesc termene limita și încerc sa ma țin de ele și le corelez intre ele asa fel încât sa aibă sens întregul. Si apoi neprevazutul se întâmplă și toate planurile încep sa se rotească ca într-un dans. Si apoi iar se așează și stau o clipa liniștite. Si ciclul se repeta.
Vreau sa cred ca totul suporta amânare! Îmi e comod asa! Dar nu e ușor. Sunt prizonierul propriei mele voințe! Logic e sa pun termen limita la orice.
De câte ori atunci când s-a stricat ceva în casa l-am reparat atunci pe loc. 1-2 cazuri din 10. Si restul? Au rămas asa defecte pana când am hotărât ca nu se mai poate… Deci se poate amâna. Câteodată si o viata! Si care e urgenta?! De obicei cea mai simpla improvizație (funcțională) tine loc de reparație!
Deci care e graba?Nu stiu! Dar trebuie sa stabilim un termen limita ca sa aflam!

